1. Peronul dintre trenuri
Apare doar când două trenuri trec în direcții opuse în ora de aur. Dacă pășești peste, timpul se oprește exact cât să termini o propoziție pe care n-ai început-o niciodată. Călătorii spun că aerul miroase a ozon și coajă de citrice. E locul unde oamenii despărțiți de orare se întâlnesc fără să-și schimbe biletele.
2. Camera 0 la Grand Hotel
Există în sistemul de rezervări, dar nu pe niciun plan al etajelor. Cheia e tipărită pe hârtie termică caldă care se înnegrește în buzunarul tău. Personalul o neagă, totuși serviciul de curățenie lasă întotdeauna două pahare unul în fața celuilalt. Check-out-ul e o notă strecurată sub ușă în propria ta caligrafie.
3. Casa scărilor care numără înapoi
Fiecare treaptă este numerotată de la 100 la 1, iar ecoul se scurtează odată cu numerele. La baza scării uiți despre ce te certai și îți amintești un miros din copilărie. Balustrada e lustruită de scuze. Când urci înapoi, numerele numără motive să încerci din nou.
4. Podul peste râul de ieri
Apa curge ușor în sus, purtând fragmente din conversațiile de săptămâna trecută. Cuplurile leagă fire de balustradă ca să nu plutească în versiunile lor mai vechi. Să traversezi o dată îți face pantofii mai grei; să traversezi de două ori îți înmoaie numele. Fotografii jură că silueta orașului se schimbă de fiecare dată când clipești.
5. Biblioteca mesajelor nestrimise
Rafturile țin scrisori, schițe și mesaje pe care oamenii nu le-au trimis niciodată. Îți găsești propriile cuvinte scrise cu scrisul altcuiva, datate pentru joia viitoare. Cerneala miroase a petrichor, iar marginile paginilor sunt calde. Ieși pe un coridor care sună exact ca un mesaj vocal.
6. Cafeneaua care se deschide doar când plouă
Soneria ei sună ca un tunet, iar meniul listează deserturi sincere și minciuni blânde. Mesele se clatină în ritmul picăturilor, în timp ce străinii își schimbă confesii neterminate. Bonurile se estompează în timp ce le citești, dar borcanul cu bacșișuri se umple cu umbreluțe minuscule. Barista îți strigă numele așa cum o fac oamenii în vise.
7. Străduța cu două luni
Noaptea cerul de deasupra arată o a doua lună care întotdeauna e cu o zi în urmă. Graffiti apare cu scrisul tău explicând ce ai vrut să spui. Pisicile se poartă ca niște ușieri, conducându-te către peticul de lumină unde ai înțeles pentru prima dată pe cineva. Când pleci, umbra ta ezită și apoi îți urmează pașii.
8. Liftul care se oprește între etaje
Se deschide spre un interval căptușit cu plante care cresc doar în pauze. Vorbăria se transformă într-o amintire pentru toată viața în timp ce numerele etajelor clipesc ezitant. Muzica de fundal e un cântec pe care aproape îl amintești și care devine tot mai blând. Oglinzile reflectă ceea ce urmează să renunți, nu ceea ce ții.
9. Autobuzul care nu se întoarce niciodată
Are o rută care se deplasează doar înainte, pe lângă panouri publicitare care cer iertare pentru ieri. Cuplurile urcă promițând că vor merge cel puțin o oprire în plus unul pentru celălalt. Biletele se sfărâmă în semințe de flori sălbatice pe măsură ce continui să călătorești. Afișajul destinației scrie pur și simplu Aproape acolo și nu se arde niciodată.
10. Banca care se încălzește la miezul nopții
O bancă rece de piatră devine caldă la miezul nopții, suficient de lată pentru două persoane reticente. Felinarele se întunecă ca și cum și-ar coborî vocile în timp ce orașul ascultă. Porumbeii visează cu voce tare, iar coșul de gunoi încetează să miroasă pentru o clipă. Plăcuța de alamă își schimbă numele în funcție de cine are cea mai mare nevoie.