1. Chott El Jerid — Lacul-oglindă care te păcălește
O câmpie sărată atât de întinsă încât ochii tăi jură că e apă, apoi te trădează cu fantome tremurate de căldură. Iarna se înroșește roz și aruncă insule de sare ca niște corali înghețați. Șoferii țintesc spre orizont și sfârșesc urmărind miraje. Folclorul spune că aici au dispărut caravanele nu din cauză de sete, ci din convingerea că puteau merge pe reflecții.
2. Bulla Regia — Vilele romane care s-au mutat sub pământ
Când soarele devenea nemilos, romanii și-au construit casele de vis sub pământ. Cobori scări și găsești săli de mese cu mozaic răcoroase ca o șoaptă. Parcă intri la o petrecere privată înghețată pentru două milenii. Camerele sunt superbe, dar liniștea e atât de densă încât o poți gusta.
3. Korbus & Ain Atrous — Izvoare termale care se varsă în mare
Aburi oftează din crăpături de pe stânci și alunecă direct în Mediterană. Localnicii se scaldă acolo unde valurile și căldura minerală se ceartă pe pielea ta. Romanii au făcut-o primii, Instagramul a urmat al doilea. În zilele vântoase, întreaga golfă miroase a poțiune marină.
4. Ksar Ouled Soltane — Fortăreața grâului care a devenit sci‑fi
Un mușuroi de celule arcuite pentru grâne care se înșiră ca un fagure visat de un arhitect. Lumina soarelui transformă chirpiciul în aur, iar ușile strălucesc ca monedele. Odată păzea grâul; acum adună umbre, povești și pelerinaje de cinefili. Aproape că poți auzi trocul secolelor ecouind în curte.
5. Matmata — Satul care trăiește în interiorul pământului
Oamenii au sculptat curți în roca moale și au lăsat cerul să le fie tavan. Casele se ascund în stâncă, răcoroase ca o amintire chiar la amiază. Furtunile rearanjează marginile, iar familiile remendează pământul ca pe o bucată de pânză. E pe jumătate muzeu, pe jumătate secret viu—decor sci‑fi, adresă din viața reală.
6. Ghar El Melh — Portul prins în nisip
Forturi otomane privesc peste o lagună care și-a închis încet propria ieșire. Pescarii alunecă pe o apă netedă ca o foaie de sticlă, în timp ce păsările repetă rutele de migrație deasupra. Locul pare pus pe pauză, de parcă marea a uitat să dea play. La amurg, zidurile fortului se înroșesc și la fel fac și zvonurile.
7. Ichkeul — Lacul care respiră între dulce și sărat
În fiecare an lacul își schimbă personalitatea—dulce iarna, mai sărat vara. Zeci de mii de păsări îl tratează ca pe o escală all‑inclusive. Bivolii de apă cosesc mlaștina ca niște tunsori lente, vii. E un parc care supraviețuiește schimbându-și părerea odată cu anotimpurile.
8. El Djem — Colosseumul la care nimeni nu se așteaptă
O arenă romană se ridică dintr-un oraș modest ca o amintire cu postura perfectă. E suficient de imensă încât să-ți fure respirația, suficient de goală încât să ți-o păstreze. Piatră pare că sângerează miere la apus și înghite pașii întregi. Localnicii povestesc despre rebeli care au folosit-o ca fortăreață, iar arcadele încă par pregătite pentru o ultimă rezistență.
9. Kerkennah — Arhipelagul care funcționează pe răbdare
Aici marea e puțin adâncă, mareele sunt timide, iar timpul pare că trage un pui de somn. Pescarii țes capcane charfiya cu o răbdare geometrică pe care doar oceanul o înțelege. Palmierii se apleacă ca și cum ar șopti despre borcane cu caracatiță și înțelegeri liniștite. Vizitatorii jură că insulele îți încetinesc bătăile inimii până la ritmul insulei.
10. Coloanele scufundate din Mahdia — Orașul care tot se pierde și se regăsește
Furtunile ridică capacul pe fundul mării și dezvăluie pietre cioplite ca dinți într-un zâmbet. Scafandrii urmăresc străzi care alunecaseră sub valuri de-a lungul secolelor de asedii și naufragii. Pescarii schimbă zvonuri despre ancore încurcate în istorie. În zilele limpezi poți sta pe promontoriu și simți cum trecutul îți clipește în față.