1. Aligatori în canalizare
Copiii din New York șopteau despre aligatori care se înmulțeau în canalizări. Nu conduc imperii subterane, dar aligatori rătăciți au fost scoși din gurile de scurgere și din beciuri. Majoritatea sunt animale de companie evadate care nu pot supraviețui mult în tunele reci și toxice. Legenda exagerează frecvența, totuși ochiul strălucitor ocazional îl menține... nemuritor.
2. Delfini care salvează oameni de la înec
Poveștile despre delfini care însoțesc înotătorii până la țărm sună a Hollywood. Turme sălbatice au format inele de protecție în jurul oamenilor aflați lângă rechini și au împins spre bărci persoanele epuizate. Poate fi altruism, curiozitate sau doar joacă socială de care și ei beneficiază. Nu sunt îngeri marini însă; aceeași specie uneori hărțuiește, mușcă și agresează alte animale.
3. Cimitire de elefanți
Poveștile de safari vorbesc despre cimitire secrete ale elefanților. Nu există terenuri de înmormântare planificate, dar elefanții sunt atrași de schelete și ating cu blândețe oasele celor morți. Secetele concentrează decesele în jurul surselor de apă, creând câmpuri de oase tulburătoare. Romantismul exagerează, totuși ritualurile lor de doliu sunt în mod neliniștitor familiare.
4. Pisicile fură respirația bebelușilor
Veștile vechi susțin că pisicile sufocă sugarii prin 'furarea' respirației. Pisicile sunt atrase de fețele care miros a lapte și de pătuțurile calde, iar sufocarea accidentală este un risc casnic cunoscut. Nu e vrăjitorie, ci supraveghere și practici de somn în siguranță contează. Superstiția persistă pentru că torsul pe pernă se simte atât confortabil, cât și amenințător.
5. Cerbi vampiri
Călătorii șopteau despre căprioare cu colți în pădurile cețoase. Musk deer și muntjacii au, de fapt, canini în formă de sabie folosiți la afișare și la luptă. Nu beau sânge, dar acei dinți pot face un bulgăre de zăpadă să pară Transilvania. Aspect de roman, dietă ierbivoră.
6. Krakenul era oarecum real
Krakenul trăgea corăbiile spre pieire în poveștile marinarilor. Calamari gigantici și colosali cu ochi cât farfuria patrulează adâncurile și uneori ies la suprafață în furtuni. E puțin probabil să răstoarne o șalupă, totuși pielea de balenă marcată de ventuze indică lupte titantice. Monștrii, se pare, preferă zona de la miezul nopții.
7. Chupacabras și vârcolaci
Fiare care sug capre și vârcolaci nocturni bântuie bârfele de la marginea drumului. Mulți 'chupacabras' au fost coioți scămoșați sau vulpi sleite, fără blană sub luminile pridvoarelor. Rabia și scabia sarcoptică deformează comportamentul și corpul în forme de coșmar. Frica a adăugat colții; biologia a furnizat masca.
8. Sirene deghizate
Marinarii ciocneau pentru sirene strălucind pe valuri luminate de lună. Manateele și dugongii ridică boturi bărboase care, de departe și ușor beți, pot schița o formă feminină. Sunt vegetarieni blânzi, își alăptează puii și pasc iarba marină ca niște vaci subacvatice. Dorința a văzut o sirenă; ecologia indică un păscător somnoros.
9. Albine care fac matematică
Titlurile spun că albinele pot număra și face matematică. Experimentele arată că învață simboluri, înțeleg zero și aleg numărul corect pentru o recompensă. Nu e calcul pe tablă, ci învățare ingenioasă a tiparelor într-un creier cât un bob de susan. Hype-ul exagerează, totuși fapta ne umilește în continuare.
10. Corbii își amintesc fețele
Folclorul zugrăvește corbii ca semne care îți cunosc numele. În studii, ei își amintesc fețele ostile ani de zile și avertizează prietenii despre persoane specifice. Ascund unelte, planifică dinainte și fac farse ca niște cinici înaripați. Nu e profeție, ci gestionarea reputației.
11. Cocoașele cămilelor sunt rezervoare de apă
Fiecare desen din manual susține că cămilele depozitează apă în cocoașe. Cocoașele conțin grăsime, în timp ce celulele lor sanguine și nările se ocupă de magia apei. Beau cu zgârcenie, recuperează umezeala și transpiră cu o precizie zgârcită. Mitul greșește locația rezervorului, dar nimerește superputerea.
12. Lemingii se sinucid în masă
Desenele animate ne-au învățat că lemingii se aruncă în masă de pe stânci. Filmările celebre au fost puse în scenă, dar migrațiile reale uneori direcționează animalele panică spre râuri și prăpăstii. Exploziile demografice, nu dorințele de moarte, provoacă valurile. Tragedia se datorează mecanicii accidentale, nu unui mic nihilism.