1. Presupusa rețea subterană din Sevilia

De zeci de ani, se vorbește despre tuneluri care leagă Alcázarul, Catedrala și vechile palate. Unii indică adăposturile din timpul Războiului Civil și canalele romane ca dovadă că treceri încă străbat centrul. Surpări ocazionale și descoperiri în timpul renovărilor mențin povestea vie. Istoricii locali spun că sunt mai mult țevi și beciuri, dar ghizii sunt încă întrebați despre tunelul regal.
2. Locul nașterii flamenco pe care toată lumea îl revendică

Triana, Jerez, Utrera și Cádiz susțin fiecare că flamenco a început acolo. Arborii genealogici ai cântăreților și dansatorilor sunt folosiți ca probe de tribunal. Înregistrări vechi și arhive susțin diferite părți, în funcție de ceea ce se consideră primul. Certurile sunt zgomotoase, dar de obicei se termină cu cântece comune la ora 3 dimineața.
3. Mitul apei nocturne de la Generalife

Cupluri din Granada spun că canalele de apă de la Generalife cântă în anumite nopți. Ideea este că viteza curgerii, unghiurile pietrelor și insectele creează o melodie ascunsă. Unii ghizi intră în joc, alții ridică din sprânceană. Majoritatea vizitatorilor aud broaște și scutere îndepărtate, însă povestea persistă.
4. Ruta furtului de ulei de măsline

Proprietarii de mori povestesc despre camioane-cisternă și dubițe care transportă ulei furat înainte de zori. Când prețurile urcă brusc, zvonurile devin mai sălbatice, iar hărți cu rute sigure și periculoase circulă prin baruri. Raportele poliției confirmă furturi din când în când, dar presupusa autostradă secretă continuă să se schimbe. Pare pe jumătate comunicat de crimă, pe jumătate poveste la foc de tabără.
5. Barurile din Cádiz care nu se închid niciodată

Se spune că vechile taverne de pe chei funcționează după un ritm rotativ astfel încât undeva este mereu o ușă deschisă. Ceasurile de pe perete rămân blocate la ore fericite, iar barmanii dau din ochi când sunt întrebați despre ora închiderii. În realitate, există reguli și obloane care se trag, doar că nu atunci când își amintesc marinarii. Mitul supraviețuiește pentru că întotdeauna cineva cunoaște un verișor cu o cheie.