1. Străzi pentru reducerea zgomotului
Unele alei antice ar fi putut fi amenajate pentru a reduce zgomotul și ecoul din piețe. Denivelări ciudate în piatră, nișe laterale și ziduri înclinate puteau dispersa pașii și strigătele. Zone liniștite lângă temple apar în cartiere dense unde te-ai aștepta la haos. Dacă e adevărat, sugerează o acustică urbană timpurie, nu zidărie întâmplătoare.
2. Administrații nocturne
Plafoane negre de funingine și grămezi de felinare sugerează că anumite birouri funcționau în principal după apus. Ceasuri cu apă, curți luminate de lună și registre ale patrulelor de noapte indică o birocrație nocturnă. Ar fi evitat căldura, mulțimile și privirile curioase ale zilei. Aceasta răstoarnă presupunerea că toată activitatea civică avea loc sub soare.
3. Porți-capcană ale orașului
Unele porți exterioare par proiectate pentru a atrage străinii în fundături, în timp ce localnicii treceau pe căi laterale. Străzi aliniate greșit, curți derutante și simboluri care sugerează „uși false” indică o deviere planificată. Atacatorii ar pierde formarea și minute prețioase. Astfel, planificarea urbană devine o apărare psihologică.
4. Camere publice de răcire
Camere tencuite cu fante de ventilație și pete umede pe podea ar fi putut fi case comune de răcorire. Turnuri de captare a vântului și bazine cu apă care curg ar fi putut răci aerul pentru întâlniri, sieste sau negocieri. Felinarele fără funingine și băncile susțin o funcție civică liniștită. Dacă e adevărat, erau spații timpurii pentru sănătate publică și soluționarea disputelor.
5. Colțuri de farsă
Câteva scări și praguri lângă uși oficiale par intenționat incomode sau ușor denivelate. Graffiti din apropiere și caricaturi sculptate sugerează o amenajare pentru umilire publică. O poticnire la biroul de taxe ar stârni râsete și le-ar lovi orgoliile. Implică faptul că planificatorii orașului au încorporat umorul și presiunea socială în traseu.